succesiune
română
Etimologie
Din franceză succession.
Pronunție
- AFI: /suk.ʧe.si'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului succesiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | succesiune | succesiuni |
| Articulat | succesiunea | succesiunile |
| Genitiv-Dativ | succesiunii | succesiunilor |
| Vocativ | succesiune | succesiunilor |
- mod în care se succedă ființe, obiecte etc.; (concr.) șir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înșiruire.
- faptul de a prelua funcția sau bunurile cuiva prin moștenire; (concr.) funcție sau bun moștenit de cineva; moștenire.
Expresii
- A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalitățile pentru atribuirea unei moșteniri
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online