cloacă
română
Etimologie
Din latină cloaca, franceză cloaque.
Pronunție
- AFI: /'klo̯a.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cloacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cloacă | cloace |
| Articulat | cloaca | cloacele |
| Genitiv-Dativ | cloacei | cloacelor |
| Vocativ | cloacă | cloacelor |
- canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
- (adesea fig.) băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
- cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online