cloacă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină cloaca, franceză cloaque.

Pronunție

  • AFI: /'klo̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloacă cloace
Articulat cloaca cloacele
Dativ-Genitiv cloacei cloacelor
Vocativ cloacă cloacelor
  1. canal subteran în care se adună murdăriile dintr-un oraș.
  2. (adesea fig.) băltoacă murdară și rău mirositoare; loc infect, plin de murdării.
  3. cavitate a corpului batracienilor, reptilelor și păsărilor, în care se deschid tubul digestiv, conductele genitale și urinare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe