coleric

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză colérique.

Pronunție

  • AFI: /ko'le.rik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
coleric
Singular Plural
Masculin coleric colerici
Feminin colerică colerice
Neutru coleric colerice
  1. care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
coleric
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coleric colerici
Articulat colericul colericii
Genitiv-Dativ colericului colericilor
Vocativ colericule colericilor
  1. persoană care se înfurie ușor, care are izbucniri de mânie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe