colima

română

Etimologie

Din latină collimare.

Pronunție

• AFI: /ko.li'ma/

Verb

Conjugarea verbului colima
Infinitiv	a colima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	colimez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să colimeze
Participiu	colimat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (fiz.) a transforma un fascicul de raze divergent sau convergent într-unul paralel.
2. (v.intranz.) a determina, a viza o anumită direcție.

Cuvinte derivate

• colimare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cămilo
• lăcomi

Referințe

• DEX '98 via DEX online