colontitlu
Etimologie
Din franceză colonne-titre.
Pronunție
- AFI: /ko.lon'ti.tlu/
Substantiv
| Declinarea substantivului colontitlu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colontitlu | colontitluri |
| Articulat | colontitlul | colontitlurile |
| Genitiv-Dativ | colontitlului | colontitlurilor |
| Vocativ | colontitlule | colontitlurilor |
- rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online