colontitlu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză colonne-titre.

Pronunție

  • AFI: /ko.lon'ti.tlu/


Substantiv


Declinarea substantivului
colontitlu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colontitlu colontitluri
Articulat colontitlul colontitlurile
Genitiv-Dativ colontitlului colontitlurilor
Vocativ colontitlule colontitlurilor
  1. rând care se tipărește deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte și care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc.


Traduceri

Referințe