comănac
română
Variante
Etimologie
Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din latină calamancum („moț, vârf”), de unde spaniolă calamaco, germană Kalmank, însă această derivare prezintă multe dificultăți. Confer Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sârbo-croată kalamank („bonetă”) și neogreacă ϰαμηλαύϰιον (kamilaúkionl).
Pronunție
- AFI: /ko.məˈnak/
Substantiv
| Declinarea substantivului comănac | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comănac | comănace |
| Articulat | comănacul | comănacele |
| Genitiv-Dativ | comănacului | comănacelor |
| Vocativ | comănacule | comănacelor |
- acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe.
- acoperământ al capului asemănător cu comănacul purtat odinioară de bărbați.
- căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei.
Expresii
- (glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Substantiv
| Declinarea substantivului comănac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | comănac | comănaci |
| Articulat | comănacul | comănacii |
| Genitiv-Dativ | comănacului | comănacilor |
| Vocativ | comănacule | comănacilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online