moț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
moț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
moț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moț moațe
Articulat moțul moațele
Genitiv-Dativ moțului moațelor
Vocativ moțule moațelor
  1. șuviță de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale).
  2. șuviță de păr legată cu o panglică; (p.ext.) panglica cu care se leagă această șuviță.
  3. (mai ales la pl., în forma moațe) șuviță de păr răsucită pe un șiret, o hârtie, o cârpă etc. pentru a se încreți; (p.ext.) șiret, cârpă, hârtie etc. folosită în acest scop; bigudiu.
  4. smoc de pene de pe capul unor păsări.
  5. panaș, ciucure confecționat din diferite materiale, care se atârnă la fes, scufie, căciuliță etc.
  6. pielea roșie-albăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos; creastă.
  7. nume dat unor inflorescențe.
  8. (reg.) plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei (Potamogeton perfoliatus).
  9. partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată, a unor lucruri; vârf.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) (a fi) cu moț (în frunte) sau mai cu moț = (a se socoti) cu vază, mai deosebit, mai iscusit, mai grozav
  • A spune lucrurile cu moț = a exagera, a înflori ceva
  • Moț și el = se spune când cineva intervine (nechemat) într-o discuție
  • A lua (pe cineva) de moț = a trage de păr


Traduceri

Etimologie

Confer moț.

Substantiv


Declinarea substantivului
moț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moț moți
Articulat moțul moții
Genitiv-Dativ moțului moților
Vocativ moțule moților
  1. român din Munții Apuseni; moțogan.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe