complice

română

Etimologie

Din franceză complice.

Pronunție

• AFI: /kom'pli.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului complice
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complice	complici
Articulat	complicele	complicii
Genitiv-Dativ	complicelui	complicilor
Vocativ	invariabil	complicilor

1. persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului complice
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	complice	complice
Articulat	complicea	complicele
Genitiv-Dativ	complicei	complicelor
Vocativ	invariabil	complicelor

1. persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, (p.ext.), care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online