concepe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină concipere.

Pronunție

  • AFI: /kon'ʧe.pe/


Verb


Conjugarea verbului
concepe
Infinitiv a concepe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să conceapă
Participiu conceput
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a imagina, a proiecta, a gândi ceva nou.
  2. (v.tranz.) a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege.
  3. (v.tranz.) a exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel.
  4. (v.intranz.) (despre o femeie) a rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe