pricepe

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină percĭpĕre.

Pronunție

  • AFI: /pri'ʧe.pe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) pricepe
Infinitiv a (se) pricepe
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) pricep
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) priceapă
Participiu priceput
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a înțelege, a pătrunde ceva cu mintea.
    Pur și simplu nu pricep cum a dispărut.
  2. (v.refl.) (reg.) a se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru).
  3. (v.refl.) a avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în starefacă ceva.
    Pricepi franceza?

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe