conciliazione

Vezi și : Conciliazione

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină conciliatio, -onis.

Pronunție

• AFI: /konʧilja'tsjone/

Substantiv

conciliazione f., conciliazioni pl.

1. conciliere, împăcare, conciliație
2. reconciliere
3. (jur.) înțelegere, învoială, împăcare

Sinonime

• 2: riconciliazione

Cuvinte apropiate

• conciliamento
• conciliante
• conciliativo
• conciliatore
• conciliare
• concilio

Referințe

• Treccani.it