concert

română

Etimologie

Din franceză concert, italiană concerto.

Pronunție

• AFI: /kon'ʧert/

Substantiv

Declinarea substantivului concert
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concert	concerte
Articulat	concertul	concertele
Genitiv-Dativ	concertului	concertelor
Vocativ	concertule	concertelor

1. executare în public a unor opere muzicale.
2. piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii și prin caracterul ei virtuos-tehnic.
3. (rar) înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun.

Cuvinte derivate

• concertistic
• concertmaistru

Cuvinte compuse

• concert pentru orchestră

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concret

Referințe

• DEX '98 via DEX online