conotativ
română
Etimologie
Din franceză connotatif.
Pronunție
- AFI: /ko.no.ta'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului conotativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | conotativ | conotativi |
| Feminin | conotativă | conotative |
| Neutru | conotativ | conotative |
- (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat.
- (despre stil) care este dominat de conotații.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online