indignare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) indigna.

Pronunție

  • AFI: /in.dig'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
indignare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indignare indignări
Articulat indignarea indignările
Dativ-Genitiv indignării indignărilor
Vocativ indignare indignărilor
  1. faptul de a (se) indigna.
  2. revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o faptă nedemnă, nedreaptă sau rușinoasă; indignațiune.


Traduceri

Referințe