consulat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză consulat < latină consulatus.

Pronunție

  • AFI: /kon.su'lat/


Substantiv


Declinarea substantivului
consulat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consulat consulate
Articulat consulatul consulatele
Genitiv-Dativ consulatului consulatelor
Vocativ consulatule consulatelor
  1. (în republica romană) perioada de guvernare a unui consul.
  2. reprezentanță a unui stat în alt stat, condusă de un consul; (concr.) clădirea în care sunt instalate birourile acestui serviciu.


Traduceri

Anagrame

Referințe