consul
Aspect
Etimologie
Din franceză consul.
Pronunție
- AFI: /ˈkon.sul/
Substantiv
Declinarea substantivului consul | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | consul | consuli |
Articulat | consulul | consulii |
Genitiv-Dativ | consulului | consulilor |
Vocativ | consulule | consulilor |
- (în republica romană) titlul celor trei magistrați, aleși anual, care dețineau puterea supremă; persoană purtând acest titlu.
- persoană numită de un stat în funcția de șef al unei reprezentanțe oficiale cu rang de consulat în alt stat și care apără interesele economice, administrative și juridice ale unui stat, precum și pe cele ale cetățenilor acestuia.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online