consulta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză consulter < latină consultare.

Pronunție

  • AFI: /kon.sul'ta/


Verb


Conjugarea verbului
consulta
Infinitiv a consulta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
consult
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să consulte
Participiu consultat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a întreba, a cere o părere, un sfat; a lua avizul unei persoane autorizate.
  2. (v.refl.) a se sfătui cu cineva.
  3. a cerceta, a examina un text, un izvor etc. pentru a se informa sau a se documenta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe