consultant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză consultant.

Pronunție

  • AFI: /kon.sul'tant/


Substantiv


Declinarea substantivului
consultant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consultant consultanți
Articulat consultantul consultanții
Genitiv-Dativ consultantului consultanților
Vocativ consultantule consultanților
  1. specialist care dă indicații sau trage concluziile în chestiuni care privesc specialitatea sa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din consultar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru consultar.





engleză

(English)

Etimologie

Din franceză consultant, forma de participiu prezent pentru consulter < latină consultare ‎(„a consulta, a delibera”), forma de frecventativ pentru consulere ‎(„a consulta, a delibera, a considera, a chibzui”).

Compus din com- + -sulere.

Pronunție

  • AFI: /kənˈsʌltnt/


Substantiv

consultant, pl. consultants

  1. consultant
    We brought in a consultant to help us create a business strategy.

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din forma de participiu prezent pentru consulter < latină consultare ‎(„a consulta, a delibera”), forma de frecventativ pentru consulere ‎(„a consulta, a delibera, a considera, a chibzui”).

Compus din com- + -sulere.

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.syl.tɑ̃/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
consultant
Singular Plural
Masculin consultant consultants
Feminin consultante consultantes
  1. consultativ
  2. (jur.) consultativ

Antonime

Cuvinte apropiate


Substantiv

consultant m., consultants pl.

  1. (înv.) sfătuitor
  2. consultant

Vezi și

Etimologie

Din consulter.

Verb

  1. forma de participiu prezent pentru consulter.

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din cōnsultō.

Pronunție

  • AFI: /konˈsul.tant/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent activ indicativ pentru cōnsultō.