contramarcă
română
Etimologie
Din franceză contremarque.
Pronunție
- AFI: /kon.tra'mar.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului contramarcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | contramarcă | contramărci |
| Articulat | contramarca | contramărcile |
| Genitiv-Dativ | contramărcii | contramărcilor |
| Vocativ | contramarcă | contramărcilor |
- parte a unui bilet de spectacol care ràmâne la spectator după intrarea în sală, ca dovadă a dreptului său de a lua parte la spectacolul respectiv.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online