dezminți

română

Din dez- + a minți (după franceză démentir).

Conjugarea verbului dezminți
Infinitiv	a dezminți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezmint
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezmintă
Participiu	dezmințit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta.
(v.tranz.) a arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu...
(v.tranz.) a contrazice pe cineva.
(v.refl.) a se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările.
(v.refl.) a reveni asupra celor spuse înainte; a retracta.