dezminți

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din dez- + a minți (după franceză démentir).

Pronunție

  • AFI: /dez.min'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
dezminți
Infinitiv a dezminți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezmint
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezmintă
Participiu dezmințit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta.
  2. (v.tranz.) a arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu...
  3. (v.tranz.) a contrazice pe cineva.
  4. (v.refl.) a se arăta altfel decât se credeaeste, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările.
  5. (v.refl.) a reveni asupra celor spuse înainte; a retracta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe