cooperare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a coopera.

Pronunție

  • AFI: /ko.o.pe'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cooperare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cooperare cooperări
Articulat cooperarea cooperările
Genitiv-Dativ cooperării cooperărilor
Vocativ cooperare cooperărilor
  1. faptul de a coopera; muncă în comun, cooperație; conlucrare.


Traduceri

Referințe