copulație

română

Etimologie

Din latină copulatio, franceză copulation.

Pronunție

• AFI: /ko.pu'la.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului copulație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copulație	copulații
Articulat	copulația	copulațiile
Genitiv-Dativ	copulației	copulațiilor
Vocativ	copulație	copulațiilor

1. unire a două celule de sex opus.
2. actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cupelațio
• apoeticul
• copiatule
• clipoteau

Referințe

• DEX '98 via DEX online