cupelație
română
Etimologie
Din franceză coupellation.
Pronunție
- AFI: /ku.pe'la.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului cupelație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cupelație | invariabil |
| Articulat | cupelația | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cupelației | invariabil |
| Vocativ | cupelație | invariabil |
- procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online