coran

română

Etimologie

Din franceză coran, germană Koran.

Pronunție

• AFI: /ko'ran/

Substantiv

Declinarea substantivului coran
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coran	invariabil
Articulat	coranul	invariabil
Genitiv-Dativ	coranului	invariabil
Vocativ	coranule	invariabil

1. carte sacră a religiei musulmane care conține prezentarea dogmelor și a tezelor acesteia, precum și diferite precepte religioase, etice și juridice, legende și mituri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cârno

Referințe

• DEX '98 via DEX online