coregent

română

Etimologie

Din franceză corégent.

Pronunție

• AFI: /ko.re'ʤent/

Substantiv

Declinarea substantivului coregent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coregent	coregenți
Articulat	coregentul	coregenții
Genitiv-Dativ	coregentului	coregenților
Vocativ	coregentule	coregenților

1. persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online