corroborate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din latină corrōborātus („întărit”), participiu perfect pasiv pentru corrōborō („a sprijini, a întări, a corobora”) < compus din com- („împreună, cu”) + rōborō („a întări, a fortifica”), din rōbur („putere, forță”).

Pronunție

  • AFI: /kəˈrɒbəɹeɪ̯t/ (Anglia)
  • AFI: /kəˈrɑbəɹeɪ̯t/ (SUA)


Verb


Conjugarea verbului
to corroborate
Infinitiv to corroborate
Prezent simplu
pers. 3 sg.
corroborates
Trecut simplu corroborated
Participiu trecut corroborated
Participiu prezent corroborating
  1. a susține, a corobora, a adeveri, a confirma, a sprijini
    She corroborated his story.
  2. a întări, a consolida, a fortifica

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe