cosmopolit
română
Etimologie
Din franceză cosmopolite. Confer rusă kosmopolit.
Pronunție
- AFI: /kos.mo.po'lit/
Adjectiv
Declinarea adjectivului cosmopolit | ||
Singular | Plural | |
Masculin | cosmopolit | cosmopoliți |
Feminin | cosmopolită | cosmopolite |
Neutru | cosmopolit | cosmopolite |
- (adesea substantivat) care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism.
- (ieșit din uz) care era atras de tot ce era străin.
- care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal.
- pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi).
- Oraș cosmopolit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online