courant
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din verbul courir („a cure, a fugi, a alerga”). Atestat în franceză veche ca corant. Corespunde cu latină currēns, currentem („curent, curgător”).
Înrudit cu catalană corrent, italiană corrente, portugheză corrente, română curent și spaniolă corriente.
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului courant | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | courant | courants |
| Feminin | courante | courantes |
- curent, actual
- comun, obișnuit
- Il est chargé des affaires courantes.
- (lingv.) curent, curgător, fluent
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Substantiv
courant m., courants pl.
- (p.gen.) curent
- (elt.) curent
- (hidro.) curent, curs
- (geogr.) strâmtoare; (spec.) pârâu
- (pol.) curent
- (fin.) curent
- Je vous remets les arrérages, sans préjudice du courant.
- (spec.) timp curent, timp actual
- Dans le courant de l'année, du mois, de la semaine, etc.
- (fig.) curent
Cuvinte compuse
Hiponime
Locuțiuni
Prepoziție
courant
Sinonime
Etimologie
Din courir.
Verb
- forma de gerunziu pentru courir.