crănțăni

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din cranț + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /krən.ʦə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
crănțăni
Infinitiv a crănțăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
crănțănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să crănțănească
Participiu crănțănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi.
  2. (v.intranz.) (despre foarfece) a produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.


Traduceri

Anagrame

Referințe