crănțăni
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /krən.ʦə'ni/
Verb
| Conjugarea verbului crănțăni | |
| Infinitiv | a crănțăni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
crănțănesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să crănțănească |
| Participiu | crănțănit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a face zgomot, rozând cu dinții ceva uscat sau tare; a ronțăi.
- (v.intranz.) (despre foarfece) a produce un zgomot caracteristic atunci când cele două lame se izbesc între ele.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online