cuibar

română

Etimologie

Din cuib + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kujˈbar

Substantiv

Declinarea substantivului cuibar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuibar	cuibare
Articulat	cuibarul	cuibarele
Genitiv-Dativ	cuibarului	cuibarelor
Vocativ	cuibarule	cuibarelor

1. loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle.
2. instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle.
3. ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul.
4. cuib.
5. (fig.) culcuș.
6. (fig.) sălaș, locuință; cuib.

Cuvinte derivate

• cuibări

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacuri
• burăci
• ciubăr
• aburci
• brăcui
• curbai

Referințe

• DEX '98 via DEX online