cuibărit

română

Declinarea substantivului cuibărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuibărit	cuibărite
Articulat	cuibăritul	cuibăritele
Genitiv-Dativ	cuibăritului	cuibăritelor
Vocativ	cuibăritule	cuibăritelor

Din a cuibări.

Declinarea adjectivului cuibărit
	Singular	Plural
Masculin	cuibărit	cuibăriți
Feminin	cuibărită	cuibărite
Neutru	cuibărit	cuibărite

(despre păsări) care și-a făcut cuib undeva; care și-a făcut loc în cuibar.
(fig.) (despre oameni și animale) care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc.
(fig.) care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva.