culegar

română

Etimologie

Din a culege + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ku.le'gar/

Substantiv

Declinarea substantivului culegar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culegar	culegare
Articulat	culegarul	culegarele
Genitiv-Dativ	culegarului	culegarelor
Vocativ	culegarule	culegarelor

1. instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online