culegar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a culege + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ku.le'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
culegar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culegar culegare
Articulat culegarul culegarele
Genitiv-Dativ culegarului culegarelor
Vocativ culegarule culegarelor
  1. instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografuluiașeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac.


Traduceri

Referințe