culisor
română
Etimologie
Din culisă. Confer franceză coulisseur.
Pronunție
- AFI: /ku.li'sor/
Substantiv
| Declinarea substantivului culisor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culisor | culisoare |
| Articulat | culisorul | culisoarele |
| Genitiv-Dativ | culisorului | culisoarelor |
| Vocativ | culisorule | culisoarelor |
- piesă mobilă a mecanismului cu culisă, care efectuează o mișcare rectilinie alternativă în raport cu culisa, de-a lungul canalului interior al acesteia.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online