cunetă
română
Etimologie
Din franceză cunette.
Pronunție
- AFI: /ku'ne.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cunetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cunetă | cunete |
| Articulat | cuneta | cunetele |
| Genitiv-Dativ | cunetei | cunetelor |
| Vocativ | cunetă | cunetelor |
- mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online