cuțitaș

română

Etimologie

Din cuțit + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /ku.ʦi'taʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cuțitaș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cuțitaș	cuțitașe
Articulat	cuțitașul	cuțitașele
Genitiv-Dativ	cuțitașului	cuțitașelor
Vocativ	cuțitașule	cuțitașelor

1. diminutiv al lui cuțit.
2. cuțit cu lamă de dimensiuni mici, folosit la desprinderea de așchii sau în lucrări de gravare, retușare etc.
3. (pop.) briceag.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ascuțit

Referințe

• DEX '98 via DEX online