cvintet
Etimologie
Din italiană quintetto, franceză quintette.
Pronunție
- AFI: /kvin'tet/
Substantiv
| Declinarea substantivului cvintet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cvintet | cvintete |
| Articulat | cvintetul | cvintetele |
| Genitiv-Dativ | cvintetului | cvintetelor |
| Vocativ | cvintetule | cvintetelor |
- formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație.
- strofă alcătuită din cinci versuri.
- linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal).
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online