dărnicie

română

Etimologie

Din darnic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /dər.ni'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului dărnicie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărnicie	dărnicii
Articulat	dărnicia	dărniciile
Genitiv-Dativ	dărniciei	dărniciilor
Vocativ	dărnicie	dărniciilor

1. însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie.
2. (fig.) abundență, belșug; rodnicie, fertilitate.

   Dărnicia solului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acridine
• dracinei
• candriei
• darnicei

Referințe

• DEX '98 via DEX online