dărnicie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din darnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /dər.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
dărnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dărnicie dărnicii
Articulat dărnicia dărniciile
Genitiv-Dativ dărniciei dărniciilor
Vocativ dărnicie dărniciilor
  1. însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie.
  2. (fig.) abundență, belșug; rodnicie, fertilitate.
    Dărnicia solului.


Traduceri

Anagrame

Referințe