Sari la conținut

debarca

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză débarquer.

Pronunție

  • AFI: /de.bar'ka/


Verb


Conjugarea verbului
debarca
Infinitiv a debarca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
debarc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să debarce
Participiu debarcat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; (p.ext.) a coborî din tren sau din alt vehicul.
  2. (v.intranz.) a ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale).
  3. (v.intranz. și tranz.) (rar; glumeț) a descinde (într-o localitate sau într-un loc).
  4. (v.tranz.) a înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe