decalaj
română
Etimologie
Din franceză décalage.
Pronunție
- AFI: /de.ka'laʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului decalaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decalaj | decalaje |
| Articulat | decalajul | decalajele |
| Genitiv-Dativ | decalajului | decalajelor |
| Vocativ | decalajule | decalajelor |
- distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente.
- (fig.) dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online