defalca
română
Etimologie
Din franceză défalquer < latină defalcare.
Pronunție
- AFI: /de.fal'ka/
Verb
| Conjugarea verbului defalca | |
| Infinitiv | a defalca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
defalchez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să defalcheze |
| Participiu | defalcat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi.
- (v.tranz.) a repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online