deferi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză déférer < latină deferre.

Pronunție

  • AFI: /de.fe'ri/


Verb


Conjugarea verbului
deferi
Infinitiv a deferi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
defer
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să defere
Participiu deferit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (determinat prin „justiției”, „tribunalului” etc.) a trimite (pe cineva) înaintea unui organ de judecată sau de urmărire penală; a supune o cauză unui for judecătoresc.
  2. (v.tranz.) (neobișnuit) a acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distincție).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe