defrișa

română

Etimologie

Din franceză défricher.

Pronunție

• AFI: /de.fri'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului defrișa
Infinitiv	a defrișa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	defrișez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defrișeze
Participiu	defrișat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri.

Cuvinte derivate

• defrișabil
• defrișare
• defrișat
• defrișator

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• desfira

Referințe

• DEX '98 via DEX online