demaraj
română
Etimologie
Din franceză démarrage.
Pronunție
- AFI: /de.ma'raʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului demaraj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demaraj | demaraje |
| Articulat | demarajul | demarajele |
| Genitiv-Dativ | demarajului | demarajelor |
| Vocativ | demarajule | demarajelor |
- demarare.
- dezlegare a odgoanelor unei corăbii (în vederea plecării).
- început al unei activități.
- (fig.) (sport) avânt, forță, viteză cu care se pornește într-o cursă, într-o întrecere etc.
Sinonime
Antonime
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online