descâlci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a (în)câlci.

Pronunție

  • AFI: /des.kɨl'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
descâlci
Infinitiv a descâlci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descâlcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descâlcească
Participiu descâlcit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a desface fire de ață, de păr etc. încâlcite, încurcate.
  2. (v.tranz.) (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe