ață
 Vezi și : ata
|
Etimologie
Din latină acia.
Pronunție
- AFI: /'a.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ață | ațe |
| Articulat | ața | ațele |
| Genitiv-Dativ | aței | ațelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fir subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricat țesături etc.
- Ață de bumbac.
- (la pl.) îmbrăcăminte zdrențuită.
- fir care seamănă cu ața sau care are întrebuințările ei.
- fibră extrasă din tulpina anumitor plante (textile).
- fibră care se desprinde de păstaia unor plante leguminoase (fasole, mazăre).
- (adverbial) fără să se abată din drum, drept, direct la...
- Merge ață.
- fâșie de metal subțire, formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Cusut cu ață albă = se spune despre ceva evident fals, mincinos
- A întinde ața = a depăși (prin comparare) limita îngăduită
- A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie; (despre viață) a fi apoape de sfârșit
- A-l trage ața (la ceva) = a fi mânat de un imbold irezistibil (spre o țintă)
- Mai multă ață decât față = se spune despre un obiect zdrențuit
- Nici un cap(ăt) de ață = absolut tot
- Viață cusută cu ață = viață plină de lipsuri materiale
Traduceri
fir textil subțire folosit la cusut și la țesut
|
|