desfătare

română

Etimologie

Din a (se) desfăta.

Pronunție

• AFI: /des.fə'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului desfătare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	desfătare	desfătări
Articulat	desfătarea	desfătările
Genitiv-Dativ	desfătării	desfătărilor
Vocativ	desfătare	desfătărilor

1. faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie.
2. desfrâu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online