desfătare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) desfăta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
desfătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desfătare desfătări
Articulat desfătarea desfătările
Dativ-Genitiv desfătării desfătărilor
Vocativ desfătare desfătărilor
  1. faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie.
  2. desfrâu.


Traduceri

Referințe