Sari la conținut

desfătare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) desfăta.

Pronunție

  • AFI: /des.fə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desfătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desfătare desfătări
Articulat desfătarea desfătările
Genitiv-Dativ desfătării desfătărilor
Vocativ desfătare desfătărilor
  1. faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie.
  2. desfrâu.


Traduceri

Referințe