desfăta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /des.fə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) desfăta
Infinitiv a (se) desfăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) desfătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) desfăteze
Participiu desfătat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și petrece timpul într-o stare de mulțumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simți o mare plăcere, a se delecta.
  2. (v.tranz.) a încânta, a fermeca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe