deda

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : děda

română

Etimologie

Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al latină dedĕre, prin intermediul unei variantă vulgară *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
se deda
Infinitiv a se deda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă dedau
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se dedea
Participiu dedat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
  2. a se consacra, a se dedica la ceva.
  3. a se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





galiciană

(galego)

Etimologie

Din dedo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

deda f.

  1. deget de la picior

Cuvinte derivate