Sari la conținut

desinit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină desinit.

Pronunție

  • AFI: /ˈde.si.nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
desinit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desinit invariabil
Articulat desinitul invariabil
Genitiv-Dativ desinitului invariabil
Vocativ desinitule invariabil
  1. termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text.


Traduceri

Anagrame

Referințe