despleti

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din des- + a (îm)pleti.

Pronunție

  • AFI: /des.ple'ti/


Verb


Conjugarea verbului
(se) despleti
Infinitiv a (se) despleti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) despletesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) despletească
Participiu despletit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) desface din împletitură; a (se) deșira.
  2. (v.refl. tranz.) a (-și) desface cosițele.
  3. (v.refl.) (fig.) (despre râuri, pâraie) a se răsfira.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe